Blog

Strafurnica in cautarea Atlantidei

13497591_1356628287697530_3143916748925426364_o

Inainte de toate as dori sa lamuresc un aspect, si anume:
nu sunt critic literar, iar ceea ce veti citi mai jos este strict o parere personala despre o carte pe care am citit-o.

Cand am decis sa devin vlogger nu mi-am pus niciodata problema dictiei, ci mai degraba cautam sa am calitate video, lumina, culoare si nu imi aduc aminte decat ca imi era mai teama sa-mi aud sunetul vocii mele pe inregistrari, aceasta fiind, de altfel, teama de care se lovesc multi dintre cei care au pornit pe acest drum. Tin minte cat ma rusinam cand unul dintre cunoscutii mei deschidea un clip nou postat pe canalul meu. Pur si simplu nu suportam ideea sa aud vocea mea altfel de cum o aud in mod normal, in capul meu, in timp ce rostesc ceva. Intre timp am citit un articol pe aceasta tema si mi-am dat seama ca nu sunt singura care se confrunta cu o asemenea problema, aceasta fiind o reactie normala a creierului.
Cu trecerea timpului m-am obisnuit cu aceasta idee si chiar am inceput sa ascult mai atenta cum articulez anumite silabe sau daca reusesc sa rostesc clar cuvintele in intregrimea lor. Desi au fost dati in care am inregistrat vocea din nou si din nou, pentru multe clipuri, tot am mai avut scapari, pe care, totusi, am decis sa trec cu vederea, in mare parte datorita oboselii. Nu mai vorbesc de faptul ca, la inceput, stateam cateva zeci de minute sa ma inregistrez in fata camerei, din cauza felului cum mi se incurca limba in gura si gandurile in cap, doar pentru cateva secunde in care trebuia sa apar in clip.

Clip dupa clip am inceput sa trec peste anumite tracuri pe care le aveam, am inceput sa ma port mult mai natural, sa fiu eu cum sunt zi de zi si am reusit, cat de cat, sa rostesc cursiv o fraza cap coada, fiindu-mi, insa, greu sa scap de problema dictiei. Inca simt ca trebuie perfectionata si de aceea am zis ca e musai sa fac ceva in acest sens, ceea ce m-a dus repede la o cautare pe google. In urma cautarilor, am descoperit site-ul dictie.ro unde am gasit ce cautam, adica primul cd audio de dictie din Romania.
Am decis sa-l comand, insa, cum lumea asta mare uneori se dovedeste sa fie mai mica decat pare, am reusit sa intru in contact pe facebook, prin niste prieteni comuni, chiar cu autoarea lui, Carmen Ivanov. Mi s-a parut atat de tare ideea acelui cd, mai ales ca in perioada asta imi este atat de dificil sa-mi gasesc cateva clipe sa citesc pana si un pliant cap coada, evident, din lipsa de timp si prea multe lucruri pe care le am de facut intr-o zi, incat am vrut neaparat sa o felicit pentru initiativa si sa-i transmit ca abia astept sa fac comanda pentru cd-ul respectiv si sa-l ascult in timp ce lucrez sau, poate, in timp ce conduc… Oricum, in timp ce imi fac treaba, imi pot exersa dictia, lucru care pe mine ma incanta.
Discutand cu Carmen Ivanov, am primit invitatie la lansarea unei carti de dictie, ce urma sa aiba loc in doar cateva zile. De aceasta data era vorba despre o carte dedicata copiilor, ajungand, astfel, in mainile mele, cel de-al doilea volum de dictie pentru copii „Strafurnica in cautarea Atlantidei”.
Cum am devorat tot ce inseamna carte de aventuri pentru copii , de la Harry Potter, pana la carti cu vampiri si hobiti, intelegeti voi, beletristica, m-au mancat degetele, ochii si curiozitatea, asa ca am amanat tot ce aveam de facut in seara aceea si am inceput sa o citesc.
Astfel, am descoperit-o pe Strafurnica si prietenii ei dintr-o padure animata in mijlocului unui concurs… Ghiciti ce fel de concurs? Clar ca de dictie, doar despre asta e vorba in carte. Cum lucrurile la un moment dat se incurca, ca in orice aventura, unul dintre prietenii ei greseste un exercitiu si reuseste sa impietreasca toata padurea. In acest fel, Strafurnica se aventureaza sa descopere Atlantida si ia ceva de acolo (va las sa descoriti voi ce), care sa o ajute sa readuca padurea la viata. In drumul ei spre Atlantida intalneste cateva personaje foarte colorate, iar pentru a intra in vorba cu ele este nevoita sa rosteasca cateva exercitii de dictie.

Cam atat cu spoilerele … Tot ce vreau sa va subliniez este ca aceasta va fi genul de poveste care te va tine in priza pana la final. O aventura in care te intrebi oare ce urmeaza si asa te trezesti ca dai pagina dupa pagina si ajungi la finalul cartii cu gandul ca totusi mai vrei o doza, doua sau poate chiar trei. Sa va zic un secret: Aventura continua! Deci in viitor avem sanse sa o mai reintalnim pe Strafurnica intr-o alta mega aventura.
Desi am depasit de mult varsta copilariei, inca ma atrag genul asta de carti, ca tot e vorba aia si tind sa-i dau dreptate, in adancul sufletului am ramas tot un copil si pana la urma sunt inca si eu copilul cuiva.
La inceput va ziceam despre problema mea cu dictia si cum incerc eu sa o combat asta.
Cartea aceasta e perfecta pentru oricine, desi e dedicata copiilor. Traiesc cu convingerea ca un adult o poate rasfoi usor si isi poate exersa usor dictia cu ajutorul ei, chiar in timp ce citeste povestea, singur sau chiar pentru proprii copii.

In toata aventura Strafurncii sunt introduse mici exerciti de dictie ce te fac sa citesti cu voce tare toata cartea. Asta e un lucru care mi-a placut mult! Pentru ca am obiceiul sa citesc superficial cuvintele, gen scanez primele silabe din cuvant, sau doar trec fugitiv cu ochii peste el, ca apoi sa sar la urmatorul, stiind cumva despre ce cuvant e vorba, insa nu a fost cazul aici. Prin aceasta carte am avut placerea sa le citesc in intregimea lor. Acum, sa nu cumva sa-mi spuneti ca voi faceti altfel! Si daca da, tocmai ce imi veti confirmati ca sunt o ciudata… Cum spuneam, e o carte care te „forteaza” sa deschizi gura si sa rostesti cu voce tare ceea ce citesti.
Iar dupa frumoasa aventura a Strafurnicii, de care va povesteam mai devreme, la finalul acesteia, Carmen Ivanov a dedicat cateva pagini bune cu exercitii pentru dictie, incalzirea aparatului fonator (buze, limba si maxilar) si alte explicatii despre cum sa evitam sa nu pronuntam toate silabele dintr-un cuvant. Exercitii pe care le-am facut si am realizat ca sunt de mare ajutor.
Acum imi mai ramane doar sa comand primul volum din aceasta serie cu „Strafurnica”, pentru ca sunt tare curioasa sa descopar prima ei aventura, pentru ca, mai apoi sa astept nerabdatoare sa apara si volumul trei.

Comenteaza

comments