Blog,  Photo,  Photoshop

Zile de Mai la Peles

Salutare mariposi,

Toata saptamana am fost la Sinaia, cei drept cu treburi care nu tin de blog sau de youtube. Insa nu am putut rata ocazia sa fac niste poze, mai ales ca acum am cu ce. 🙂 Incerc cat pot si cat imi permite timpul sa testez sau mai bine zis sa invat sa lucrez cu camera dsrl, pe care stiti ca am cumparat-o in Ianuarie anul acesta. Nikon-ul meu, acest d5100, cu obiectul de 35 mm si o leaca de ajustari in photoshop fac minuni. Ador rezultatul!

Am reusit sa fac o plimbare pana sus la Castelul Peleş, Sinaia. Mi-am pus castile in urechi, aparatul foto in mana si am luat tot drumul la pas, fara masina. La un moment dat nimeresc o melodie care nu-mi place si am luat telefonul sa o schimb, pun pe pauza si caut alta care, evident, imi place.

Atunci mi-am dat seama ca cea mai frumoasa melodie se afla defapt in afara castilor mele. Sunetul padurii, pasari cantatoare, suierul vantului printre frunzele copacilor si raul care curgea, e muzica pe care urma sa nu o mai aud mult timp dupa ce plecam de acolo. Mi-am strans castile si am inceput sa ascult natura.

Doamne!!! A fost de vis! M-am simtit ca Alice in tara minunilor! Transportata din realitate undeva unde timpul nici nu mai conteaza. Acel undeva in care simti ca renasti, simti ca nu mai ai nici o problema, acel ceva, undeva, candva in care nu dai doi bani pe toata tehnologia avansata din intreaga lume. In concluzie, omul poate fi cel mai inteligent, cel mai destept, poate ajunge pe luna, poate studia galaxii indepartare, insa totul inseamna putin pe langa puterea si farmecul naturii.

Dureros e ca sunt multi care ne fura asta! Ne fura padurile! Ne fura linistea asta! Raiul asta pe care inca il avem. Si nu… nu intentionam sa duc aceasta postare catre vreo campania sau ceva de genul impotriva taierii masive a padurilor. Insa eu va povestesc cum m-am simtit acolo… 

 

Comenteaza

comments